Pelerinajul la moaștele Sfântului Dimitrie Basarabov, aflate la Catedrala Patriarhală din București, este o tradiție pentru sute de mii de credincioși din întreaga țară, dar și pentru pelerini din afara României, care vin să se roage și să găsească alinare la ocrotitorul Bucureștiului. An de an, pe 27 octombrie, pelerinajul capătă o dimensiune aparte, fiind unul dintre cele mai așteptate evenimente religioase din România, care îmbină tradiția, credința și speranța.

Credincioșii se pot închina anul acesta și la moaștele altor sfinți îndrăgiți ai Ortodoxiei

Pelerinajul de anul acesta le oferă credincioșilor șansa de a se închina și la moaștele altor sfinți cinstiți cu evlavie în Ortodoxie. Unul dintre aceștia este Sfântul și Dreptul Lazăr, cel înviat din morți chiar de către Mântuitorul Hristos. Cinstitul cap al lui Lazăr a ajuns la București joi, fiind adus de Arhiepiscopul Gheorghe al Ciprului de la Biserica „Sfântul și Dreptul Lazăr” din Larnaca.

Sfântul Lazăr a fost printre primii ucenici ai Domnului, devenind ulterior episcop al Ciprului, unde a propovăduit credința în Hristos timp de 30 de ani. Moaștele sale au fost descoperite în anul 890 la Kiteia, într-un sicriu de marmură, cu inscripția „Lazăr, cel mort de patru zile, prietenul lui Hristos”.

Credincioșii se pot ruga și la moaștele Sfântului Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir, despre care se cunosc multe minuni săvârșite, atât în Tesalonicul natal, cât și în toate locurile unde rămășițele sale pământești neputrezite și veșmintele sale au fost purtate.

Părticele din moaștele Sfinților Împărați Constantin și Elena au fost dăruite patriarhului Teoctist și Catedralei Patriarhale din București în anul 2002, de către o delegație a Bisericii Ortodoxe din Cipru, care le-a adus de la Mânăstirea Kykkos, alături de o icoană a Maicii Domnului pictată chiar de către Sfântul Apostol și Evanghelist Luca. Împăratul Constantin cel Mare, cinstit ca sfânt, a legalizat creștinismul în anul 313, prin Edictul de la Milan. Mama sa Elena, plină de virtuți, a avut o înrâurire deosebită asupra monarhului.

Cei bolnavi pot cere ajutorul Sfântului Ierarh Nectarie Taumaturgul de la Eghina, ale cărui moaște se află în aceste zile în Capitală. Sfântul Nectarie, cinstit pe 9 noiembrie, este unul dintre sfinții cei mai iubiți ai Greciei, recunoscut pentru viața sa de smerenie și pentru multele sale minuni. Și-a dedicat viața credinței, intrând în monahism și trecând prin multe încercări și invidii. Defăimat și izgonit, a găsit tărie în rugăciune și milostenie, construind o mănăstire de călugărițe pe insula Eghina, unde și-a trăit ultimii ani. Moaștele sale sunt o sursă de alinare și vindecare pentru nenumărați credincioși.

Sfântul Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștiului

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou s-a născut în satul Basarabov, situat pe valea râului Lom, în perioada imperiului româno-bulgar, între secolele XII-XIV. Acesta a trăit o viață de smerenie și rugăciune, dedicându-se complet credinței și slujirii lui Dumnezeu. După o viață simplă, dar plină de sfințenie, și-a dat sfârșitul pe acest pământ, discret, ascuns între două stânci. Moaștele sale au fost descoperite după multă vreme, în urma unor inundații, arătându-se în chip minunat din noroi într-o lumină strălucitoare.

După o serie de întâmplări în care au arătat puterea lui Dumnezeu și darul faceri de minuni, moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou au fost aduse în București în 1774, pe atunci capitala Țării Românești, datorită mitropolitului Grigorie al II-lea. Generalul rus Petru Saltîkov, aflat în drum spre Rusia după războiul ruso-turc, a luat moaștele sfântului din satul natal pentru a le feri de profanările otomanilor, intenționând să le ducă în Rusia. Mitropolitul Grigorie și negustorul Hagi Dimitrie i-au cerut generalului să dăruiască aceste relicve sfinte românilor, iar militarul a acceptat, păstrând doar o mică parte pentru Rusia. Moaștele au fost așezate în Catedrala Mitropolitană, unde sunt păstrate și astăzi.

De la sosirea sa în București, Sfântul Dimitrie a fost ocrotitorul spiritual al orașului, săvârșind numeroase minuni. În anul 1815, în timpul unei epidemii de ciumă, moaștele sale au fost purtate în procesiune la cererea domnitorului Caragea, iar molima s-a oprit. În 1827, sfântul a pus capăt unei secete îndelungate după o altă procesiune, iar în 1831, prin intervenția sa, holera a fost îndepărtată. Aceste minuni au întărit credința și evlavia credincioșilor, iar Sfântul Dimitrie cel Nou a devenit simbolul protecției și speranței pentru locuitorii Bucureștiului.

A fost canonizat în anul 1955, iar data de 27 octombrie a devenit de atunci ziua sa de pomenire.

Programul zilei de duminică, 27 octombrie 2024, la Catedrala Patriarhală

9:30-12:30 – Sfânta Liturghie arhierească oficiată de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu Preafericitul Părinte Gheorghe, Arhiepiscopul Ciprului, Înaltpreasfințitul Părinte Pantelimon, Mitropolitul Veriei, Naousei și Kampaniei, și ierarhii Sfântului Sinod, precum și un sobor de preoți și diaconi, la Altarul de vară;

8:30-12:30 – distribuirea pachetelor cu anafură lângă Altarul de vară;

17:00-21:30 – slujba Privegherii în cinstea Sfântului Ierarh Iachint, Mitropolitul Țării Românești, și a Sfintei Cuvioase Teofana Basarab, la Altarul de vară.

Troparul Sfântului Dimitrie cel Nou Basarabov

„Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, că luând Crucea, ai urmat lui Hristos și lucrând ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucru cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Prea Cuvioase Părinte Dimitrie, duhul tău.”

Surse:

https://doxologia.ro/viata-sfantului-cuvios-dimitrie-cel-nou-ocrotitorul-bucurestilor-ale-carui-moaste-sunt-la-catedrala

https://basilica.ro/programul-sarbatorii-sfantului-dimitrie-2024/

https://www.crestinortodox.ro/sarbatori/sfantul-dimitrie-nou-basarabov/moastele-sfantului-cuvios-dimitrie-nou-157573.html

Foto: https://ziarullumina.ro/educatie-si-cultura/interviu/sfantul-dimitrie-cel-nou-in-istoria-mai-veche-si-mai-noua-a-bucurestiului-51917.html